“De la agonie la extaz”

Titlu este prea exagaerat, dar se apropie de adevar.

Un simplu drum de la servici – acasa, ajung de la agonie la extaz, mai mult sau mai putin. Ajung sa vad conducatori de X6 care nu dau doi bani pe ce se intampla in jurul lor, care sunt in lumea lor, si trebuie se recunosc ca primele ganduri care imi trec prin minte sunt: cu ce este el mai bun ca mine ?, cum a reusit sa procure tot ce are ?, furt sau lucru din greu, cat valoreaza pentru el un lucru simplu ? ( cum ar fi o bucata de paine – revin mai tarziu la acest lucur simplu ). Nu vreau sa fiu inteles gresit. Imi pare bine ca unii au reusit in viata, au tot ce si-ar putea dori si nu duc lipsa de nimic. Cu atat mai mult, au tot respectul meu daca banii facuti au fost facuti din munca corecta ( nu ca ar fi prea multi, dar si acestia exista ).  Categoria de mai sus ma face sa ajung la acea “agonie” a mea, un fel de parere de rau pentru ca nu as avea ceea ce au alti, care in ochii unora ar parea invidie. Dar aceasta parere de rau se transforma intr-un imbold pentru a ajunge undeva mai sus.

Situatia de mai sus se schimba instantaneu cand vad cealalta extrema, o persoana caruia daca as putea sa ii citesc gandurile, banuiesc ca ceea ce as putea citii ar fi: ” Ce mananc maine ?” , “Unde dorm maine ?”. Aici apare acel “extaz”. Din nou, nu vreau sa fiu inteles gresit, la prima vedere comparatia mea ar da o nota de egoism, dar nici pe departe nu aceasta imi era intentia. E mai degraba sentimentul de mila cand vad o persoana care nu are unde sa doarma, nu are un acoperis deasupra capului, nu are ce sa puna pe masa. Aici as vrea sa revin la acel lucru simplu, la care ma refeream mai sus, acea bucata de paine, si apare aceeasi intrebare, cat ar valora aceasta, ar putea insemna micul dejun, pranzul si cina pe intreaga zi.  Ce ma intreb in ultima instanta este cum au ajuns in situatia asta .

Nu vreau deloc sa promovez cersitul, ba chiar sunt impotriva lui, dar trebuie sa privim si in jurul nostru si macar sa ne gandim ce putem face sa nu ajungem in acea extrema. Privind in jur, stiind ca sunt undeva la mijloc, intre cele doua categorii, incerc sa ma mentin si sa lupt ca sa ajung mai sus.

Si imi ramane in minte o reclama veche de pe postruile TV, era o reclama la bere ( Effes daca imi aduc bine aminte ) care avea o zicala ceva de genul : “Si cand ne-a fi mai rau, asa sa ne fie.”

Asadar, cand esti doborat, gandeste-te ca se poate si mai rau si fa tot posibilul sa te ridici si sa mergi mai departe.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: