M-am lasat de fumat (4)

( …. continuare de aici…  )

Dupa o lunga pauza, pentru care nu imi permit sa gasesc scuze, imi continui faza cu lasatul de fumat. Ziceam ca voi scrie despre intamplarile petrecute dupa ce m-am lasat de tigari.

Se zice ca o persoana care se lasa de tigari este mult mai stresata. E doar un alt mit. Orice lipsa al unui lucru cu care te-ai obisnuit, fie el un viciu sau un anumit lucru material creaza putin disconfort, dar in nici un caz nu e vorba de stres. In putin timp, asa-numitul stres, dispare prin simplu fapt ca ai o grija mai putin pe cap, adica tigarile.

Cu ce mi-a fost mai greu a fost o oarecare obisnuinta, o anumita rutina. Cafeaua de dimineata, o bere seara sau masa de pranz, care dupa ce a fost savurata “cere” o tigara erau toate niste momente aproape involuntare in care fumam o tigara. Daca ma puneai sa numar tigarile intr-o anumita zi, imi era greu sa imi aduc aminte cate am fumat.

De exemplu, imi aduc aminte de noptile/zilele petrecute intr-o sala de jocuri cu cativa ani in urma. Se intampla sa aprind o tigara si sa o las in scrumiera, iar in timp ce statea ea fain-frumos in scrumiera, mai aprindeam una, fara sa imi dau seama ca in urma cu 2 minute am aprins una.

In mare parte, aici a fost la mine marea problema in lasatul de tigari, obisnuinta, care cred ca a depasit cu mult dependenta. Alt exemplu, in drum spre lucru sau oricand ieseam din casa aveam anumite locuri unde imi aprindeam tigara, faceam acelasi lucru zi de zi fara sa imi dau seama. Mi-am dat seama abia dupa ce m-am lasat de tigari. S-a intamplat zile la rand in momentul in care ieseam din casa si ajungeam in acele anumite locuri ( care erau luate pur la intamplare, dar tot timpul aceleasi ) sa pun involuntar mana in buzunar cautandu-ma dupa tigari. La fel se intampla de fiecare data cand ieseam din casa. Cautam prin buzunare sa vad daca am tot ce imi trebuie la mine: cheile, telefonul, ceva bani si, bineinteles, tigarile. Aceasta obisnuinta m-a tinut vreo 3-4 saptamani, dupa ce m-am lasat de tigari.

Cea mai grea “obisnuinta” era tigara nelipsita in timp ce beam o bere sau sorbeam din cafea. Chair daca mare betiv nu sunt, nici mare pasionat de cafea, iesirile in oras era putin diferite. Lipsea ceva, tigara. Trebuie sa recunosc ca o perioada lunga am incercat sa evit cluburi pline de fum, poate chiar pentru o frica ca as putea sa ma reapuc. La fel, dupa vreo 3-4 saptamani totul era ok, desi cluburile pline de fum nu imi mai erau pe plac, frica ca as putea sa ma reapuc a disparut. Intr-un fel aceste tentatii care imi apreau in cale ma intareau, iar cu un zambet pe fata ziceam: “m-am lasat de tigari”. Nu m-am ferit nici macar in primele zile de oameni care fumau de fata cu mine, chiar ma luau in deradere ca m-am lasat de tigari si nu ma credeau in stare, alta faza care imi dadea mai multa incredere. Nimeni nu creadea ca ma pot lasa de tigari, la inceput nici eu nu am crezut.

O alta “mare” tigara care nu puteam sa mi-o scot din cap era prima tigara a zilei. In fiecare zi, primul lucru care-l faceam era sa bag o tigara. Trebuia sa am macar o tigara pregatita pe dimineata. Daca se intampla seara sa raman fara tigari, indeferent ca era vorba de ora 22 sau 2-3 dimineata, nu ezitam sa ma iau si sa fac un drum pe la vreo benzinarie sau magazin non-stop. Asa au trecut aproape 9 ani de fumat. Nu a fost o zi in care sa nu fumez, chiar si cand am fost racit cobza si tuseam de imi rupeam plamanii, mie imi trebuia o tigara.

( … to be continued… )

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: