Cand blogul e prea mult …

Am vazut mi s-a povestit episodul 14 din sezonul 6 din House MD (e cel mai recent din cate stiu). Pacienta era o blogeritza care isi relata toata viata pe blog, absolut fiecare intamplare,  chiar si o simpla cearta dintre ea si prietenul ei. Apare o problema la inima in urma careia va urma sa fac o operatie de inlocuire a unei valve. Aici avea de ales intre: una luata de la porc, care ii ofera posibilitatea de avea si copii, dar necesita un tratament indelungat si una de plastic, care trebuia schimbata printr-o operatie in urmatorii 10 ani. Prietenul ei isi dorea foarte mult copii, ea era putin mai sceptica. Cand i s-a zis ca are de ales intre cele 2 moduri de tratament primul lucru care l-a facut a fost sa ceara parerea pe blog. O mare parte din cititori fiind pentru ocrotirea animalelor raspunsul a fost unul evident, valva de plastic. Blogeritza accepta parerea cititorilor, chiar daca acesta se opune cu dorinta prietenului de a avea copii si opteaza pentru o valva din plastic.

In episod sunt expuse si problemele celor doi de comunicare. Tipa isi putea spune problemele mai usor in fata unor persoane, sa zicem necunoscute, desi prin legatura creata pe net pot zice ca se cunosteau cat-de-cat, decat in fata unor persoane mult mai apropiate, exemplu prietenul ei. O problema “semi-la la fel” am si eu. Doar ca eu nu imi discut problemele nici cu persoanele apropiate, cu atat mai putin pe blog ( ar fi culmea sa dezbat subiectul ).

Aici vroiam sa ajung cand am pus acest titlu, blogul ajunge ceva mult prea mult cand ajungi sa iti ghidezi viata si sa iei decizii de pe urma lui. Sa alegi cum iti traiesti viata in urma unor comentarii mi se pare ceva peste modul meu de gandire. Vrand – nevrand unele decizii ne sunt influentate de bloguri, si to ce cuprinde www,  TV, radio, bla bla… dar e o mare diferenta de la sfaturi de genul: ce telefon sa imi iau, ce masina sa conduc, cu ce joc sa imi pierd timpul,… ( lista poate sa continue la nesfarsit ) pana la o decizie ce iti schimba viata de la A la Z.

Inteleg legaturile ce se creeaza prin bloguri, retele de socializare, forumuri si orice alta metoda de comnunicare la distanta cu persoane oarecum necunoscute, dar niciodata nu vor fi la fel de puternice precum cele cu persoanele apropiate. Este o bariera foarte greu de trecut.

P.S. 1: Sunt constient ca m-am uitat mi s-a povestit doar un film pana la urma, dar sunt 100% sigur ca nu e o exceptie.

P.S. 2: Imi pare rau daca am suparat unul din vreo cei doi/trei cititori ai mei. Sunt constient de numarul meu “foarte mare” de cititori ( cat muncesti, atat primesti ), asa ca sansele ca sa fi suparat pe cineva se apropie de zero.

P.S. 3:Dupa ce House a tratat-o pe pacienta, acesta impreuna cu prietenul ei si valva de PORC, pentru care a optat intr-un final, au trait fericiti pana la finalul episodului. De aici incolo doar ei stiu.

P.S. 4: Stiu ! Prea multe PS-uri.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: